1.PREGĂTIREA
Câte amintiri nu strânge omul într-o viață?
Încă de mici înregistrăm fel de fel de evenimente care ne marchează mai mult ori mai puțin prezentul sau viitorul. Adesea se șterg chiar cele mai frumoase în favoarea celor triste sau chiar groaznice.(Poate și de aceea plâng copiii prin somn) .Dar gata cu teoria. De fapt vreau să vă fac cunoscută o crâmpeie din multele care s-au înregistrat pe hardul meu în urmă cu ceva vreme .
Eram în școala primară când se întâmplau toate acestea .Un grup de băieţi (termenul de ”fată” a fost implementat mai târziu) cu vârste cuprinse între 6 si 18 ani organizaţi într-o gaşcă,cu o ierarhie bine pusa la punct ,unde puteai accede doar în urma unor rezultate deosebite obținute pe câmpul de luptă sau prin aportul în bani și-au propus să construiască o bARCĂ pentru a putea merge la vânătoare in Balta lui Ciocan. Locul era cam la vreo 5-6 km de sat și pentru a ajunge trebuia să urci și să urci cu tot echipamentul pe tine plus al șefilor, plus materialele pentru construcţie. Înregimentaţi porneam de dimineaţă pe la 6 spre Baltă cu somnul în ochi prin iarba plina de roua după ce în prealabil se făcea trecerea în revistă a persoanelor şi materialelor. Totul era ok! trebuind doar să „luăm” câteva scânduri de la C.A.P. şi la drum .Poate vă veţi gândi că nu e mare şmecherie dar luând în calcul că mergeam într-un loc pustiu,fără case, fără nici un adăpost de ploaie,doar câmpul şi cerul albastru încărcaţi cu tot ce aveam nevoie(cuie,sârmă,ciocan,cleşte,ferăstrău,ceaun pentru topit smoala,smoală,ceaun pentru gătit, ulei, sare, zahăr, ouă, lapte, cacao, linguri, căni s.a.m.d.)eu zic că e ceva. Dar de-ar fi ieșit în calea noastră mii de obstacole tot nu ne-am fi întors din drum.
2.ORGANIZAREA
Odată ajunşi începea organizarea taberei,unul aduna ierburi uscate pentru foc ,altul pregătea micul dejun (lapte cu cacao şi ouă ochiuri) ,câţiva tăiau cu secerele papură de pe baltă pentru a face o plută ,iar căpeteniile si meseriaşii construiau bARCA. Cu toţii eram pricepuţi la câte ceva, fiecare având postul lui de care era mândru şi se străduia din răsputeri să dovedească că î-l merită.
Se punea accent mare pe construcţia ei pentru că trebuia să mergem la vânătoare pe baltă ,se făcea miezul zilei si capilor le era foame. Fiind vreo 10-11 băieţi, dintre care 4 cu funcţii de conducere, mâncarea nu prea ajungea şi trebuia completată din teren. Cel mai la îndemână erau ouăle de pe baltă,pentru că era perioada depunerii lor şi păsările care stăteau la clocit. Cu ouăle mai treacă-meargă însă carnea punea probleme deosebite. La rezolvarea ei echipa managerială întocmea planuri şi proiecte cu 2-3 săptămâni înainte ,se discutau ,se supuneau aprobării pentru ca apoi să se treacă la execuţia lor. Cu discuţia şi aprobările nu prea aveam treabă noi deşi participam la şedinţe cu dezbateri lungi şi obositoare care uneori se prelungeau sâmbăta seara până la miezul nopţii. Rolul nostru era de executanţi şi trebuie să vă spun că eram foarte mândri când şefilor noştri le plăcea cum ieşeau lucrurile pentru că se făceau înaintări în grad. De exemplu în departamentul aprovizionare se afla o persoană iar în departamentul cantină tot o persoană. Când cel de la aprovizionare a venit cu o pălărie plină cu ouă de la rațe, pescăruși cufundaci și ce-or mai fi fost acolo pe baltă șefii l-au avansat în funcția de responsabil cu ambele departamente. Era ceva super cool !!!
Like this:
Be the first to like this post.
