Dor de zbor

Alexandru P.

Lacrimi

Alexandru P.

Frumusețe în diversitate

Frumusețe …

 …cu alb…

…sau negru….

Alexandru G.

…sau albastru .

În pauză

Alexandru G.

Puritate

Alexandru G

Remember!

Alexandru G.

Poate părea ciudată aceast titlu- remember-  însă sper să aibă un efect de ”aducere aminte” a vremurilor fără de prihană. Ce poate să insemne o livadă înflorită decât inoceță, șansa unui nou început, primii pași în viață …speranța unui viitor mai bun.Avem nevoie din când în când cu toții de o a doua șansă.Poate că uneori am fost nedrepți față de semenii noștri sau poate că ei au greșit în fața noastră și chiar ne-am dori să putem face corecțiile la timp.Puține sunt lucrurile ce nu pot fi îndreptate. Trebuie doar să deschidem ochii și sufletul pentru a vedea dincolo de mândrie și orgoliu.E minunat când ești iertat și când ierți. Chiar poți simți cum îți cresc muguri de bucurie.Am putea începe prin a ne spune nouă înșine că am procedat greșit în atare situație și veți vedea că lucrurile încep să se repare . Totul pornește de la dorința de a face bine .Știu că uneori pare imposibil să ierți dar să nu uităm că și noi la rândul nostru am fost iertați . Eu cred că lumea ar putea deveni mai bună și cu ajutorul nostru.

(be)ATITUDINI

Cu greu îi mai pot intelege pe oamenii care au absolvit USH. De ce spun aceasta? Pentru că nu am putut crede că un număr atât de mare de persoane sunt în stare să stea ascunși în spatele calculatoarelor urmărind pasivi cum alții le decid soarta și le pun tot felul de etichete.

Nu credeam că atât de mulți oameni nu vor ieși în stradă pentru a-și apăra drepturile și demnitatea.

Nu credeam că România a ajuns în așa un ”hal fără de hal ”,cu legi și legiuitori care se bat cap în cap .La fiecare bătaie iese câte o lege care o abrogă pe cealaltă sau o completează  sau o modifică sau pur și simplu nu spune nimic.

Nu credeam că lumea se va împăca atât de repede cu ideea că într-o zi un nuștiu ce dement poate să vină la putere și să schimbe soarta și destinul oamenilor printr-un simplu gest.

 

Multe nu credeam însă acum le cred pentru că le văd. Mă simt chiar vinovat de atitudinea și compasiunea mea față de studenții și absolvenții Spiru Haret. Mă și întreb dacă nu cumva totul a fost doar o inchipuire de-a mea . Nu m-ar mira ca cineva să-mi spună că am visat.

 Ca să vezi ce oameni suntem. Stăm cuprinși de beatitudine privind la alții cum terfelesc prin noroiul nedreptății însăși noțiunea de om ,poate chiar ne bucurăm când vedem atâta lume pusă la zidul infamiei .Bine că nu suntem noi. Ce ne pasă nouă dacă lor nu le pasă. În fond și la urma urmei ei stau bine la  posturile lor calde  de prin administratie  sau de prin câte alte locuri. Ce dacă au pierdut 3 ani de ”studiu” și câteva mii de euro .Sănătoși să fie că belelele curg gârlă. Iar cei care încă nu au avut încă ”fericirea” de a avea o slujbuliță pe la stat să nu dispere căci le vine și lor rândul.Dacă cei cu studii USH vor pierde slujbele din cauza nerecunoașterii diplomelor vă dați seama câte locuri de muncă  rămân vacante. Abia atunci se vor trezi la realitate  și își vor fi dorit să fi făcut ceva.Dar până atunci să-i mai lăsă să doarmă încă 5 minute căci somnul de dimieață e dulce !

Somn ușor! Lasă că s-or găsi alți fraieri care să ia atitudine în locul vostru!

Ascunsă în inimă

Primăvara iubirii

ascunsă în inima unei fete

revarsă asupra-mi pârâul Speranței.

 

Suspinul lacrimilor

 ce cad pe fruntea mea

potolesc flacăra nestinsului dor.

 

Ramurile sufletului

 se îndreaptă înmugurite

 către tine

să te cuprindă

și să aprindă

scânteia nesomnului

vrajă a amorului.

Gânduri

Gând peste gând s-a-nmormântat uitarea

ce-a nins cu flori de lotus

chipul iubitei mult astaptate.

 

Gând peste gând se-nalță

copacul mult visatei aduceri aminte

de zborul frânt al genelor tale

ce-au înflorit în clepsidra clipelor eterne.

 

Gând peste gând muguri ai nemuririi

se nasc în sufletele noastre timide

îngânând imnul libertății depline

și deschizând un nou drum iubirii.

Studenții de la Spiru Haret – victime colaterale ale războiului dintre Meci și USH

  Pe mulți ne-a prins războiul dintre MECI și USH nepregătiți, cu temele nefăcute. S-a văzut cât de ușor se poate dezbina o națiune. Tocmai cei care se numesc formatori de caractere ,intelectualii, și-au arătat adevăratele lor fețe.Nu credeam că poate să existe atâta ură și ranchiună între ei. De cum li s-a ivit oportunitatea s-au aruncat precum șacalii asupra prăzii . N-a mai contat pe cine calcă în picioare numai să ajungă cât mai repede la pradă.

Ca să vorbim așezat, indiferent a cui este vinovăția nu trebuia sub nici o formă să fie implicați studenții și absolvenții Spiru Haret .Treburile puteau fi rezolvate pe cale diplomatică între Minister și USH. Nu cred că știa cineva  dintre studenți hățișurile  încâlcite ale acreditării sau  neacreditării facultăților,formelor,programelor,…..etc. Cei mai mulți au luat de bune Hotarârile de Guvern  și legile care spuneau că Universitatea Spiru Haret are acreditare pentru formele  de îvățământ ID si FR. Nu cred că cineva putea ști că  ARACIS va intra cu drepturi depline în rândul lumii europene tocmai în 2009 .Multe alte ”detalii tehnice ”nu erau știute de cei care s-au înscris la Universitate pentru că nimeni nu bănuia cum că chipurile cineva ar avea niscai probleme.Însă tocmai această neștiință a făcut ca ei să devină ”victime colaterale” ale acestui joc politic murdar.Apele se vor calma ,va cădea pe ici pe colo cîte o căpățână, vor căuta scuze și motive ,câteva mici compromisuri .Va trece! Dar oamenii? Ce se întâmplă cu ei? S-a trecut în mod comunist peste ei cu tractorul. Au fost etichetați în fel și chip , de la ”vlădică și pănă la opincă . Metoda discreditării ar aduce parcă cu cea din perioada anilor 60 (procesul intelectualilor) .Fară drept de apărare,toți puși la zidul infamiei ,supuși tirului nemilos al plutonului de execuție. Lipsea doar ca ordinul de execuție să fie semnat și ștampilat.Suspans! Când să fie execuția? Astăzi? Mâine? Exact ca-n trecut. Se mai dă un termen .Mai au speranțe. Dă Doamne să aibă milă !  Familiile lor stau îngenuncheate în fața Prea Curatei Maici așteptînd reacția Președintelui.Dar iată că apare ….. un pas …… doi ,face declarația.

 URA!

 Există Dumnezeu oameni buni !

Traiască Partidul și conducătorul lui suprem!

 E an electoral și s-a obținut o grațiere.Doar de data aceasta . S-a decis la nivel înalt că totuși anul acesta nu sunt ”nici cartofi și nici roșii” sunt doar niște morcovi care stăteau unde nu trebuia, și fiind printre ei unii mai groși exista probabilitatea unor mici accidente . Și la drept vorbind ce să faci cu niște ”legume”. Doar nu e post! E criză și în perioadă de criză se manâncă ”carne”,din aia dulce ,nu din aia grasă de care te murdărești pe mâini. Ar fi numai bună cea de ”mistreț” ,dar cum sa-l prinzi căci are” colți de argint”.Trebuie încolțit din toate părțile.Cu cât e fugărit mai mult cu atât e carnea mai dulce. Se vor mobiliza exemplar ,vor munci cu abnegație și cu dăruire la îndeplinirea sarcinii de partid.

Cât despre ”onoarea mea nereperată cum rămâne, dom’ judecător ?”

Dreptate pentru studenții Spiru Haret

În perioada aceasta  sunt foarte caustic din varii motive . Sunt o persoană care de multe ori actionez sub imboldul primei păreri și pierd mult . Dar cine nu pierde?
Totuși din respect pentru ceea ce trebuie să fim -oameni – voi încerca să fiu rațional.
Lăsând la o parte politețurile (m-am mai domolit!) vreau să zic că toată această mascaradă mediatică ascunde un cumul de frustrări al unor persoane implicate în procesul de învățămînt cât și al unora din mediul politic. După parerea mea acest scandal vizează trei aspecte: aspectul politic  aspectul social și cel mediatic. M.E.C.I. , studenții și absolvenții Spiru Haret și mass-media. Din această luptă singurul câștigător va fi mass-media. Politicul va pierde voturi , studenții și absolvenții Spiru Haret credibilitatea și cu siguranță șansele la obținerea unui job. Numai presa va câștiga audiență si implicit bani. Probabil că se va încerca o mascare a scandalului până la toamnă.Dar cine va îndrepta imaginea haretistilor? Mii de oameni care au crezut că obținerea unei diplome le va oferi șansa  unui viitor mai bun pentru ei și familiile lor acum sunt dați deoparte. Au fost scoși de la concursul de titularizare în învățământ pe motiv  ”specializare neacreditată”. Să vedem pe unde vor scoate cămașa ISJ-urile dacă le vor valida totuși diplomele? Cei excluși vor cere anularea examenului de titularizare? Ar trebui. Au fost privați ”cu bună credință” de un drept constituțional. În fond la orice concurs primează competența. Nici un ”privat” nu te va angaja doar fiindcă ai diplomă de la nu știu ce universitate.

Eu sper din tot sufletul să se facă dreptate pentru studenții Spiru Haret . Nu poți condamna un om pentru că a ales o facultate mai aproape de casă sau mai ieftină și despre care peste tot scria că este acreditată . Oamenii aceștia merită respectați chiar și pentru simplu motiv că au avut dorința de a învața .

Studenți Spiru Haret la calculatoare!

 

  Acesta este îndemnul meu . Dacă am fi trait în altă epocă cu siguranță ar fi sunat altfel, dar cum în zilele noastre tehnologia are un cuvânt de spus și cum bine știți sau a-ți aflat la Spiru Haret evaluarea se face pe calculatoare, acest îndemn nici nu se putea să sune altfel. Țin să precizez că eu nu sunt sudent al acestei Universități ,nu sunt nici măcar student însă mă gândeam să devin.

 

  De unde acest interes pentru haretiști? De  unde aceasta solidarizare cu ei? O fi din cauză că noi românii simțim nevoia ancestrala de a ține partea celui aflat la ananghie ? Ori spiritul dreptații e parte integrantă a ființei noastre? Mâncam dreptate pe pâine la fiecare masă?

 

 Răspunsul e contrar întrebărilor. Nu suntem nici interesați ,nici solidari ,nici nu ținem cu ei .Ne doare în cot de haretiști și de cuziști și de cantemiriști și în general de toata lumea (chiar și de general).Numai noi s-o ducem bine , să ne fie burta plină și să nu ne plouă-n gât. Dar, fraților, nu e deloc bine . Prea multă indiferență duce cel mai des la nesimțire. Daca noi , societatea , nu luăm atitudine față de abuzurile guvernanților riscăm să ne trezim într-o dimineață că ne bem cafeaua în pijamale vărgate fără să știm de ce .

 

  Mă întreb ,ca și voi probabil, de ce s-a ajuns la nerecunoașterea diplomelor absolvenților Spiru Haret tocmai acum?Și cică nu sunt valide tocmai din 2002. Pai dacă  Universitatea  nu a întrunit criteriile de calitate de ce Ministerul și-a mai pus semnătura pe diplomele acordate în toți acești ani, permițând atâtor mii de oameni să avanseze în carieră sau să participe la concursuri pentru titularizări  sau pentru joburi alături de cei de la alte facultăți ”serioase”? Cum vine asta? Tu pui ștampila și tot tu spui ca diploma e falsă? Sau acum e un alt fel de ștampilă (cea cu ”TATOV”) și trebuie bani pentru tuș. Apoi o altă porcărie e că cei care au obtinut diplomele până în 2008 au fost primiți la susținerea examenului de titularizare în învățamânt iar cei care au absolvit în acest an au fost scoși afară cu jandarmii.Mă mir de cum nu au chemat și ambulanța, descarcerarea, pompierii și mascații.

 

  Alt colț împotrivă este că examenele sunt susținute pe calculator. Și ce dacă? Examenul pentru obținerea permisului de conducere se da tot pe calculator și nu cârâie nimeni . (S-a introdus chipurile pentru a eradica șpaga.Ce concluzie tragem? Că nu poți mitui un calculator.)Are cineva de pierdut din cauza aceasta? Cu siguranță că da . Pierd studenții care vor să ”presteze” diferite servicii profesorilor . Cât despre testele grilă rezolvate trimise prin poștă  nu are nici în clin nici în mânecă cu facultățile. Grilele sunt rezolvate de studenți și împărțite între ei prin diferite metode, cine are cap trece cine nu rămâne. Să înțeleg că studenții de la alte facultăți nu se ajută între ei?

 

  În concluzie zilele acestea am asistat la o mascaradă lipsită de sens și de scrupule .Aș zice că e un fel de șantaj public cu ajutorul mass-media. Ceva de genul ”dacă nu-mi dai și acum te strâng de c***e și te spun și mătii”. Dacă s-ar fi dorit îmbunătățirea calității învățământului românesc se apela la diplomație ,se purtau discuții , se căutau soluții care să vizeze rezolvarea diferitor aspecte care nu sunt la locul lor s.a.m.d..Dar ca să înjosești atâta amar de lume pe motiv că e criză și ai rămas fără bani nu cred că e corect.

 

   De aceea îndemn studențimea  și nu numai pe ei să pună mâna pe tastatură și să ia atitudine. Parafrazând sloganul ”azi în Timisoara mâine-n toată țara!” zic ”astazi sunteți voi ,mâine s-ar putea sa fim noi!”

 

Haideți să dăm dovadă de omenie și solidaritate cu acești oameni care au fost prinși la mijloc fără voia lor în războiul acesta dintre Ministerul Educației Cercetării și Inovării și Universitatea Spiru Haret. O părere în plus nu strică! Să lăsăm ranchiuna și disputele pentru ”după criză”!

Cum iti dai seama ca esti roman?

• tot ce maninci are gust de ceapa si usturoi;

• incerci sa reciclezi ambalajele de la flori, hirtia de la cadouri si, bineinteles, folia de aluminiu;

• stai linga cele mai mari doua valize din aeroport;

• ajungi la petreceri cu una – doua ore intirziere si ti se pare foarte normal;

• dupa ce mergi la cineva in vizita, la plecare, mai stai o ora in fata usii la povesti;

• parintii tai nu arunca niciodata nimic si daca reusesti sa arunci ceva la gunoi apare in mod misterios inapoi;

• ai perdele de dantela;

• ai fata de masa din macrame;

• ai covoare care acopera fiecare centimetru din casa ta;

• ai sau ai avut covoare pe pereti;
  mama ta iti spune ca esti slab chiar daca ai 110 kg;

• ai draperii macar la o usa din casa;

• mama ta recicleaza paharele de plastic, farfuriile din carton si pungile de la sandvisuri spalindu-le;

• ai fata de masa din vinyl pe masa din bucatarie;

• folosesti sacosele primite la cumparaturi pe post de pungi de gunoi;

• raftul tau din bucatarie este plin de borcane de gem, varietati de recipiente de plastic si sticla;

• parintii te striga cu diminutive animale cind ii enervezi;

• nu poti pleca in calatorii decit daca te conduc macar 5 persoane la autobuz, tren sau aeroport;

• suni interurban numai dupa ora 11 PM;

• parintii te suna si te intreaba daca ai mincat, chiar daca e miezul noptii;

• parintii tai nu realizeaza ca tehnologia s-a imbunatatit si atunci cind suna in strainatate inca urla la telefon;

• ai cuverturi uzate pe canapea doar ca sa nu se murdareasca tapiseria;

• nu cunosti mai mult de jumatate din invitatii de la nunta ta;

• ai vazut pamintul din interiorul unui WC din tren, in mers;

• copilul tau poarta caciulita si 3 pulovere in septembrie desi sint 25 de grade afara;

• porti palton din septembrie pina in mai;

• daca vezi pe cineva in pantaloni scurti in decembrie zici ca e nebun, desi sint 20 de grade afara;

• crezi ca “urda”, “mamaliga”, “parizer”, “telemea”, “zacusca” sint feluri internationale de mincare;

• cind vin straini la tine in vizita te distrezi dindu-le cea mai tare tuica din casa… si cind reusesc sa bea un pahar le mai torni…

• cind ai musafiri si ii intrebi daca servesc ceva si ei spun ca “NU” la tine inseamna ca “DA”…. 

• ai masina de 100 000(o suta de mii) de euro dar stai intr-o garsoniera cu chirie.

• ai ultimul tip de telefon mobil pe care il folosesti doar sa dai beep-uri pentru ca nu mai ai credit pe cartela.

• oriunde ai pleca in afara orasului cu tren, masina, avion ai la tine sandwich-uri cu salam/parizer/branza chiar daca, calatoria dureaza mai putin de 2 ore.

• obiectele tale vestimentare au firma imprimata cat mai la vedere si in culori cat mai stridente.

• cand mergi la cumparaturi la mall/hipermarket te imbraci ca la nunta.

• parchezi pe trecerea de pietoni/statia de autobuz pe motiv ca stai doar 5 minute.

• asculti toata ziua muzica dar nu ai nici macar un CD original cumparat din magazin.

• pleci o luna in afara tarii si deja uiti limba romana.

• cand mergi noaptea cu masina aprinzi si farurile de ceata.

• claxonezi la semafor chiar daca e inca rosu. Preventiv.

• nu strangi niciodata mizeria pe care o face cainele tau pe stada si mai si razi de cei care o fac.

• mergi pe trotuar cu masina ca sa ajungi in fata coloanei care asteapta la semafor.

• îti faci credit pe 10 ani ca sa iti cumperi laptop, chiar daca abia stii sa misti mouse-ul

                                                                     ”din auzite sau de la alții”

Mulți spun că a iubi e ușor

 dar se înșeală,

 căci atunci ,când te-apasă pe inimă cuvântul dor

 sau în minte ți-apare mereu chipul iubitei,

 instantaneu

 simți cum pe suflet un vultur se-așează

 ținându-ți gândirea trează.

 

 

 Nici somn,

 nici răgaz de odihnă nu ai,

 nici apă,

 nici hrană,

 nici loc unde să stai,

 nici cântec,

 nici vers,

 nici vis,

 nici speranțe mărunte,

 ci doar verbul ”iubesc”

- o piatră de munte- ce-ți lovește timpanul

 încercând a pătrunde înăuntru

spre locul duioaselor unde

 ce bat la poarta

 (care spre nimeni nu s-a deschis)

 după care s-ascunde

 acel etern căutat Paradis.

 

 

  Mulți spun că a iubi e ușor

 dar se înșeală,

 căci nu știu ce înseamnă  cuvântul dor,

 ce sensuri adânci,

 ce-ntrebări încurcate

 prin labirintul necunoașterii străbate

 și cât întuneric aruncă a lui umbră

 pribeagă  prin suflet când umblă.

 

 

Nici eu,

nici tu,

nici voi

și nici toți la un loc nu prea știm

ce se întâmplă cu noi 

când iubim.

 

 

Nici eu,

nici tu,

nici voi

și nici toți la un loc nu prea știm

de ce rămânem uitați în zbor

când iubim.

Curaj haretisti!

foto Alexandru P.

Sunt solidar cu haretiștii umiliți public de autoritățile statului.

După ce și-au văzut sacii în căruță  au dat foc la moară.

 Să le fie rușine  ignoranților!

Curaj haretiștilor!

Sustin cauza studenților de la Spiru Haret

Taci!

 

Tremurând,

trecutul trăiește tumultuoase tristeți.

 

Ține-mi tinerețea-n transă!

 

Trupul timpului

transpiră

tăinuind  triumfal

TRECEREA.

Taci!

Mă regăsesc doar prin tine

Urma buzelor tale
n-o pot șterge oricât aș vrea
de pe pata de lumină a sufletului.

Culoarea ochilor tăi
s-a impregnat în străfundul conștiintei.

Părul tău – salcie îngândurată-
a prins rădăcini pe malul stâng al inimii.

………………………………………….

În oricare cotlon al ființei mele aș căuta,
mă regăsesc
doar prin tine.

Reţetă pentru rănile care nu se văd (Healing the unseen wounds )

Se pot face multe lucruri minunate pentru toată lumea.

Reţetă pentru rănile care nu se văd (Healing the unseen wounds ) Part 2

Culoarea ochilor tăi

Culoarea ochilor tăi
-mister al nopților senine-
îmi amintește mereu
poemul primei îmbrățișări
și al încă nerostitului ”te iubesc”
dintr-o nu prea îndepărtată zi.

Culoarea ochilor tăi
-antidot pentru suferință-
s-a strecurat în inimă
umplând-o
cu lumină
și dor.

Dincolo de drum

Dincolo de drum- despărțirea.

Dincolo de despărțire-dorul.

Din domul duminicilor

dialogul dăruirii

deșteaptă divina dragoste.

 

Dincolo de drum

dăinuirea

desparte dorul de dragoste.

Fidelitate

Valsul urmelor tale
răsună în clepsidra alter ego-ului meu.

Ultimul suspin
a trecut de mult,
pe lângă Poarta Speranțelor,
spre nemărginita Uitare.

Batalioane de vise
trec în marș forțat
către Amintire.

Numai tu – esența iubirii -
ai rămas
în colțul nostalgic al inimii mele.

Poemul primelor priviri

Poemul primelor priviri

pășește pragul primăverii.

 

Partitura primitivă,

prinsă pe perdeaua pasiunii,

plutește

printre piscuri

până-n palatul

prințesei prefăcute-n piatră.

 

Păsările paradisului priveghează.

Tu eşti viaţa mea

                                                                                             “Celei pe care am iubito chiar şi
                                                                                              atunci când încă nu o cunoşteam”

 

 

 

Care este vocaţia mea?
Ce aş putea face cel mai bine în viaţă?
Care -i sensul vieţii şi idealul meu?
La astfel de întrebări am încercat de multe ori să găsesc un răspuns, însă totul a fost în zadar. Uneori mi se părea că întrezăresar o soluţie dar, ca de obicei, mă înşelam. Şi asta pâna să te întâlnesc. Tu ai schimbat totul în mine, m-ai răscolit şi m-ai întors pe dos apoi pe faţă şi iarăşi pe dos şi iarăşi pe faţă şi iarăşi … şi iarăşi… până am ajuns să am răspuns la toate.Prin tine am reuşit să fiu cel care am fost cândva şi mi se părea că nu voi mai fi niciodată – copil.
Acum privesc lumea fără ură sau invidie, fără prejudecăţi şi fără ipocrizie.Am reânceput să fiu inocent şi… mă bucur. Din nou simt cum viaţa palpită în mine iar dimineaţa când mă scol mă bucur că încep o nouă zi.
Şi toate acestea de când te-am cunoscut pe tine. Da . Tu eşti răspunsul la toate întrebările mele,eşti răsăritul de soare care mă luminează, eşti pata de culoare de pe sufletul meu, eşti vocaţia şi ţelul meu.
În sfârşit mi-am dat seama că ceea ce aş putea face cel mai bine e să iubesc. Să iubesc dimineţile şi florile şi oamenii dar cel mai mult să iubesc viaţa, iar viaţa mea eşti tu.

(06-01-1999)

Amintiri

Amintiri ancestral aşezate
aşteaptă acea audientă a Adevărului.

Atmosferă alchimică.

Ancora aruncată-n amiază
aduce a Autoportret.

Ţineam cu privirea păsările

Ţineam cu privirea păsările,
iar păsările ţineau cerul.
Dar a venit un fel de toamnă
cu miros de aripă frântă
şi aerul cădea peste sat.

Vânătorii se grabeau să-l împuşte.

De ziua ta

Numele tău
răsădit în inimă
a prins rădăcina.
Lacrimile sufletului
le-au udat
iar din muguri au iesit
flori
care la rândul lor au devenit
fructe.
Minunatul sâmbure
-iubirea-
ţi-l fac cadou de ziua ta.

Priviri

Priviri tăcute,

priviri soptite,

priviri strigate.

 

Priviri ce mint,

priviri ce vor,

priviri ce dor.

 

Priviri care cheamă,

priviri care zboară,

priviri care mor.

 

Priviri tăcute,

ce cheamă dor

şi apoi mor.

Între cer şi pământ

eşti tu,

cea care împarţi sufletelor noastre

împlinirea,

viaţa,

fericirea

Între cer şi pământ

eşti tu,

singura în stare

să mă metamorfozeze

în frunză,

în iarbă,

în cuib de pasăre

şi

 chiar în înger păzitor.

Între cer şi pământ

 eşti tu.

Pe când admiram în taină

Pe când admiram în taină cerul,

chipul tău-

răsărit lângă Luceafărul de seară-

mi-a adus  aminte

că de când nu ţi-am spus

cât de mult te iubesc

a trecut o veşnicie.

Se spune ca…

 

                              Se spune ca fiecare are varsta pe care o simte.Asa o fi,n-o fi asa,eu ma simt ca la 25 de ani si cine ma vede nu-mi da varsta care-o am.Sa fie din cauza copiilor care sunt mici sau din cauza faptului ca-mi termin studiile acum…in orice caz e bine asa-sa ai minte si sa arati mai tanar…de parca viata s-ar prelungi! Suntem niste biete fiinte care trecem prin timp…si ce e mai dureros e ca suntem inzestrati cu gandire-mai mult sau mai putin-si stim,fiecare,ca odata si odata se termina si pentru noi ce a inceput candva-viata,chinul,zbaterea,fuga asta prin timp cu sau fara rost.Ne simtim mai bine daca facem un copil, plantam un pom si ridicam o casa…sau ridicam o vila plantam un mertan in fata si facem dupa aia…chef de chef.Fiecare cu ce-l doare.Ideala ar fi varianta a doua dar sa nu-l manii pe Dumnezeu.Totul pare sa vina de la sine cand iti gasesti un rost in viata.Asta e o aparenta.Ai un serviciu-e musai sa te duci zilnic acolo si sa-ti faci treaba c-apoi de nu- nu-l mai ai.Ai un copil,sau mai multi,trebuie sa-i cresti si sa-i indrumi in viata si sa speri ca nu te vor uita la batranete.Cand esti in putere n-ai nevoie de ei si le spui lucrul asta dar cand imbatranesti le spui cu blandete sa mai treaca pe la tine ca maine-poimaine n-oi mai fi…viata e o continua fuga de noi insine …facem toate lucrurile astea ca sa uitam de singuratate pentru ca asa suntem-singuri.Ne sunam,comunicam,convietuim,ne cautam o viata pentru ca apoi sa ne despartim din dorinta -paradox-de a fi singuri.

E bine să ajuţi lumea!

ALEX te invită să intri la SocialVibe.com    

Lara Fabian

more about “Lara Fabian“, posted with vodpod

Ascultand-o ma trec fiori!

Somnul obositelor pietre

Dezvelite,
obositele pietre dorm.
Scâncetul ierbii
se înalţă
printre trupurile zvelte şi întunecate.

Schimbul trece
în salopetă albastră
acoperind
cu sunetul tălpilor noaptea.

Somnul,
obositelor pietre,
continuă
sub mersul uşor şchiopătat.

Prin altarul iubirii

Prin altarul iubirii,

incendiat de gelozie,

vântul răscoleşte cenuşa.

Amintirea flăcării

răsună în sufletul meu gol.

Dar ,încă mai am puterea

de a crede în tine.

Aşteaptă cerul

Aşteaptă cerul

să-şi tragă noaptea peste el

(ştiu că nu-ţi plac lucrurile goale)

Şi mai aşteaptă

să scoată ochii

prin plapuma întinsă de NESOMN.

Acum poţi să-i simţi parfumul.

Cântecul stelelor

nu-l ştiu doar poeţii.

Fragedă visare

Fragedă  visare,

am deschis ochii

ca să-ţi redau libertatea.

Du-te!

Zboară peste timp

dar, lasă-mă

să ajung odată cu tine

la capăt.

Chemarea ta

Îmi port crucea prin labirintul vieţii.
Iubirea -ca o povară -
mi-apasă inconştienta stare a conştientului
suprimând bucurie
şi zâmbet
şi vrajă
şi dor
şi floare albastră
şi albul iernii nor,
lăsând tot mai mult spaţiu
amintirii.

Chemarea ta
va sosi prea târziu,
când însumi voi fi
vis ce bântuie prin lacustrele lumii.

Final monoton şi banal
în aşteptarea
dorinţei de salt mortal.

Privind atent o lenjerie,îţi vine să faci o … poezie.

Fie căldură,fie vijelie,

că eşti prea tânăr sau eşti băbătie,

e o prostie să porţi lenjerie
Că mergi la culcare sau la berarie,

că ai prea din toate sau doar saracie,

tot e-o prostie sa porţi lenjerie
Că vrei sa fii macho( sau de prăvălie),

 ca ţii la fasoane sau eşti dintr-o mie,

ar trebui, fata,să porţi…lenjerie

Lacul lui Mihai

foto de Paul A.

La vînătoare de cufundaci pe baltă

              1.PREGĂTIREA                                                                                                                    

 

              

        Câte amintiri nu strânge omul într-o viață?

        Încă de mici înregistrăm fel de fel de evenimente care ne marchează mai mult ori mai puțin prezentul sau viitorul. Adesea se șterg chiar cele mai frumoase în favoarea celor triste sau chiar groaznice.(Poate și de aceea plâng copiii prin somn) .Dar gata cu teoria. De fapt vreau să vă fac cunoscută o crâmpeie  din multele care  s-au înregistrat pe hardul meu în urmă cu ceva vreme .

        Eram în școala primară când se întâmplau toate acestea .Un grup de băieţi (termenul de ”fată” a fost implementat mai târziu) cu vârste cuprinse între 6 si 18 ani organizaţi într-o gaşcă,cu o ierarhie bine pusa la punct ,unde puteai accede doar în urma unor rezultate deosebite obținute pe câmpul de luptă sau prin aportul în bani și-au propus să construiască o bARCĂ pentru a putea merge la vânătoare in Balta lui Ciocan. Locul era cam la vreo 5-6 km de sat și pentru a ajunge trebuia să urci și să urci cu tot echipamentul pe tine plus al șefilor, plus materialele pentru construcţie. Înregimentaţi porneam de dimineaţă pe la 6 spre Baltă cu somnul în ochi prin iarba plina de roua după ce în prealabil se făcea trecerea în revistă a persoanelor şi materialelor. Totul era ok! trebuind doar să „luăm” câteva scânduri de la C.A.P. şi la drum .Poate vă veţi gândi că nu e mare şmecherie dar luând în calcul că mergeam într-un loc pustiu,fără case, fără nici un adăpost de ploaie,doar câmpul şi cerul albastru încărcaţi cu tot ce aveam nevoie(cuie,sârmă,ciocan,cleşte,ferăstrău,ceaun pentru topit smoala,smoală,ceaun pentru gătit, ulei, sare, zahăr, ouă, lapte, cacao, linguri, căni s.a.m.d.)eu zic că e ceva. Dar de-ar fi ieșit în calea noastră mii de obstacole tot nu ne-am fi întors din drum.          

          

               2.ORGANIZAREA

 

        Odată ajunşi începea organizarea taberei,unul aduna ierburi uscate pentru foc ,altul pregătea micul dejun (lapte cu cacao şi ouă ochiuri) ,câţiva tăiau cu secerele papură de pe baltă pentru a face o plută ,iar căpeteniile si meseriaşii construiau bARCA. Cu toţii eram pricepuţi la câte ceva, fiecare având postul lui de care era mândru şi se străduia din răsputeri să dovedească că î-l merită.

Se punea accent mare pe construcţia ei pentru că trebuia să mergem la vânătoare pe baltă ,se făcea miezul zilei si capilor le era foame. Fiind vreo 10-11 băieţi, dintre care 4 cu funcţii de conducere, mâncarea nu prea ajungea şi trebuia completată din teren. Cel mai la îndemână erau ouăle de pe baltă,pentru că era perioada depunerii lor şi păsările care stăteau la clocit. Cu ouăle mai treacă-meargă însă carnea punea probleme deosebite. La rezolvarea ei echipa managerială întocmea planuri şi proiecte cu 2-3 săptămâni înainte ,se discutau ,se supuneau aprobării pentru ca apoi să se treacă la execuţia lor. Cu discuţia şi aprobările nu prea aveam treabă noi deşi participam la şedinţe cu dezbateri lungi şi obositoare care uneori se prelungeau sâmbăta seara până la miezul nopţii. Rolul nostru era de executanţi şi trebuie să vă spun că eram foarte mândri când şefilor noştri le plăcea cum ieşeau lucrurile pentru că se făceau înaintări în grad. De exemplu în departamentul aprovizionare se afla o persoană iar în departamentul cantină   tot o persoană. Când cel de la aprovizionare a venit cu o pălărie plină cu ouă de la rațe, pescăruși cufundaci și ce-or mai fi fost acolo pe baltă șefii l-au avansat în funcția de responsabil cu ambele departamente. Era ceva super cool !!!

La jucat “bambilicea”

Cine isi mai aminteste cum era odata viata la tara? Cand spun “odata” ma gandesc la anii de dinainte de ‘89 .
Totul era altfel.
Nu, nu sunt nostalgic si nici nu plang dupa acele vremuri care acum “par de mult apuse”ci doar imi amintesc.Amintirile sunt diferite pentru fiecare desi le-am trait impreuna.O intamplare care altadata a fost “de groaza” acum ne face sa zambim pe unii, pe altii ne lasa indiferenti iar pe altii …
Dar ca sa nu ma indepartez de la subiect ,ce faceau tinerii la tara?
Nu erau discoteci cu manele,nu erau atatea crasme,cluburi si altele de genul lor.Si totusi “tineretul” se simtea “cool!” si toate erau “marfa frate!”,fara cablu ,fara net ,si fara sa “traga”. De sambata de dupa amiaza incepeau sa se adune in sat ,care mergeau sa-si ajute parintii la camp o ora-doua,care ramaneau pe langa casa ,insa cand se innopta majoritatea veneau in centrul satului (de parca acolo ar fi fost “buricul pamantului”)si-si planuiau “duminica”.Erau multe optiuni insa de departe cea care tinea capul listei era jocul cu “bambilicea. Poate suna cunoscut termenul insa nu e jocul de carti ci jocul cu mingea ,care nu totdeauna era de fotbal. Cel mai bine se juca iarna prin zapada.Un adevarat spectacol si galop de sanatate.
Dupa joc, caci te saturi si de joaca,incepea “analiza etapei”-in drum spre casa.Si chiot .Si bucurie.Si voie buna. Toate fara “E”-uri si conservanti .Pe un ger de crapau pietrele (de ciuda) ei veneau spre sat cu caciulile in maini ,descheiati la haine,care teafar,care beteag, sontorogind, intr-un nor de aburi de parca de departe semanau cu o hoarda de huni dezlantuita, pornita la jaf si parjol.
Spre seara toti plecau la casele lor pentru a-si pregati bagajul urmand sa se intalneasca la autobuz.
Si astfel un weekend petrecut la tara le incarca bateriile pentru o alta saptamana de lucru sau de scoala.

Privirea ta

Privirea ta ma rascoleste

si parca

imi dezgheata,

ceea ce aveam candva,

suflet.

Privirea ta ma rascoleste

si ma-ndeamna

sa pasesc din nou

catre idealul ce-l credeam

pierdut.

Privirea  ta ma rascoleste

si…

… ma bucur.

În vaduri ape repezi curg

Cristi A